Intrarea, folosita si astazi, se afla sub Turnul-clopotnita, construit la sfarsitul secolului al XVI-lea (1584) si refacut apoi in timpul domniilor lui Matei Basarab si Constantin Brancoveanu. Turnul clopotnita are aceleasi caractere constructive ca si zidul interior al incintei (ridicat de Petru Cercel), de care se leaga organic, nu numai ca structura, dar si ca asezare in raport cu fatada zidului. Constructia turnului a fost determinata de existenta bisericii, care nu avea posibilitatea sa adaposteasca o clopotnita in turlele proprii.

Prima constructie din piatra din Curtea Domneasca si din oras este aceea inaltata de Mircea cel Batran la sfarsitul secolului XIV, alaturi, spre sud de biserica ridicata ulterior de acelasi domnitor. Se pastreaza, sub casa din secolul XV, numai laturile beciului din bolovani de rau, cu dimensiunile de 15 x 6 m si un garlici lung pe latura scurta, iar accesul se face pe nord.
Initial, aceasta cladire era protejata de un gard dublu din stalpi de lemn.

Construita in deceniul trei-patru al sec. al XV-lea si urmand modelul celei de la Arges, era amplasata foarte aproape de una din laturile zidului din incinta. Construita pe un plan dreptunghiular, care in exterior masura 32x29 m, din ziduri groase de circa 2 m, casa avea pivnita pe intreaga suprafata, cu patru nave paralele, peste care se ridica parterul in care exista o sala mare (circa 6 x 12 m) - probabil sala de ceremonii si a adunarii sfatului domnesc - amplasata pe latura estica - si incaperi destinate locuintei domnitorului si a familiei sale.

In 1584, voievodul Petru Cercel concepe constructia unei cladiri inspirata din principiile de compozitie ale palatelor vazute in timpul peregrinarilor sale prin Europa. Compunerea casei si decorarea fatadelor cladirii sunt elemente nou introduse, dar se face simtita si traditia locala, imprimata de mesterii autohtoni.

Casa Domneasca construita de Petru Cercel, "palat mic, dar frumos si maret", situat langa latura de sud a primei case domnesti, dar complet separata de aceasta, era compusa din pivnite, parter si etaj. Pivnitele pastrate pana astazi in aspectul initial, sunt amplasate in axul cladirii, avand planul in forma unui patrat cu latura de 12 m, impartit in patru compartimente egale, dispuse in jurul unui pilon masiv.

Intrarea se facea, initial, printr-un garlici subteran boltit, lung de 25 m si era amplasat pe latura de vest. Parterul adapostea cancelariile domnesti si era alcatuit din 10 incaperi, dintre care una mai mare era dispusa transversal la extremitatea sudica. Etajul cuprindea apartamentele de locuit ale voievodului si ale familiei sale si era complet separat de parter, fiind accesibil numai din exterior print-o scara aflata pe fatada de vest, iar printr-un coridor se facea legatura directa cu Biserica mare. Casele erau acoperite cu tigla smaltuita.

Matei Basarab incheie in 1654 refacerea caselor domnesti, inaltand un etaj peste casa din secolul XV si unind-o cu cea noua printr-un coridor de racord, rezultand un adevarat palat, unitar arhitectonic. Distrus in 1659, palatul este renovat de Constantin Brancoveanu. La interior se refac boltile si pardoselile, iar incaperile se impodobesc cu stucatura si picturi.
Pe fatada de rasarit a casei Petru Cercel se construieste o loggie cu scara de acces spre gradina, iar o a doua spre vest, peste o prispa construita de Matei Basarab, schimband si orientarea accesului la beci pe latura dinspre biserica mare domneasca.

Este cel mai vechi edificiu religios cunoscut pana in prezent la Targoviste si a fost construit o data cu prima casa domneasca, in imediata apropiere a acesteia, de catre Mircea cel Batran. Biserica a fost conceputa dupa un plan influentat de trasaturile generale ale tipului triconic, asa, cum apare la biserica manastirii Cozia, dar, spre deosebire de edificiile ridicate anterior, apare un element nou si anume inaltarea catre extremitatea vestica a unui privdor cu turn de clopotnita deasupra. Astazi biserica mai pastreaza, consolidate, zidurile pe o inaltime de circa 2 m, degajate in deceniul patru al secolului XX-lea.

Situat in partea de nord-vest a curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.
Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei.

Turnul Chindia a fost construit in a doua jumatate a secolului al XV-lea, in timpul domniei lui Vlad Tepes, peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferie de aceasta constructie ne impiedica sa stabilim cu exactitate forma sa initiala, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, ce ordona restaurarea lui in 1847.

In prima faza, ansamblul a fost aparat, spre oras, de un mare sant de aparare, cu latimea de 20 m si lungimea de 250 m, la inceputul secolului al XV-lea, dublat apoi pe interior de un zid din piatra. In 1584, Petru Cercel, o data cu noile constructii ce tripleaza suprafata ansamblului, ridica un zid de incinta prevazut la exterior cu contraforti de plan triunghiular. Dupa 1640, Matei Basarab il dubleaza la exterior cu un altul, strapuns de cinci turnuri de intrare si prevazut cu corpuri de garda.

Este cunoscuta pana la inceputul secolului trecut si sub numele de "Biserica Domneasca mica". Biserica exista in 1517 (conform unei pisanii-pomelnic in limba slavona pe fatada sudica a biserici, care aminteste pe clucerul Manea Persanu si pe jumatatea sa Vladaia) si este singurul monument cunoscut pana in prezent in arhitectura Tarii Romanesti datand de la mijlocul secolului al XV-lea, pastrat in forma primara pana astazi.

Planul bisericii apartine tipului trilobat, de forma alungita. Turla se sprijina pe patru arce semicilindrice. Pronaosul este precedat spre vest de un pridvor deschis, marcat prin trei arce etajate, apartinand perioadei de inceput a lacasului, cu care este legat organic. Prezinta analogii cu pridvorul bisercii-paraclis, sustinand si aceasta un turn-clopotnita.

Ctitorie a lui Petre Cercel (1583-1585), Biserica mare Domneasca a fost zidita in acelasi timp cu Casa Domneasca si alaturi de aceasta, in anul 1584. Lacasul poarta hramul "Adormirea Maicii Domnului" si a fost realizat dupa modelul bisericilor de tipul cruce greaca inscrisa. Monumentul se distinge de lacasurile ridicate la sfarsitul secolului al XVI-lea prin proportiile sale nemaintalnite pana atunci, dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior masurand 14 x 30 m.
Deasupra intrarii in naos, pentru familia domneasca, Petru Cercel adauga un balcon, cu accesul direct din palat, printr-un coridor ce unea cele doua constructii.

Prima pictura, de la sf. sec. al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea, pastrata partial in absidiola diaconiconului si pe peretele sudic al pronaosului, a fost suprapusa de un al doilea strat de zugraveala, realizat intre anii 1696-1698, din initiativa lui Constantin Brancoveanu.
Varietatea temelor iconografice; simtul in armonizarea culorilor, ca si expresivitatea figurilor, fac din pictura acestei biserici una din marile realizari ale epocii. Bogatia de detalii, marele numar de scene de mici proportii, legate intre ele prin colorit si scara, creeeaza o puternica expresie de unitate, care se desprinde, de altfel, din mai toate ansamblurile de pictura ale epocii brancovenesti.

In Biserica mare Domneasca gasim cea mai ampla galerie a unor chipuri de domnitori munteni, pastrata si reprezentata de tablourile votive din pronaosul bisericii, de un mare interes artistic si documentar. Astfel, peretele de vest al pronaosului este decorat cu portretele voievozilor Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brancoveanu si Petru Cercel (in postura de ctitori, tinand macheta bisericii), urmati de Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroana pe cap), Radu Serban, Constantin Carnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea.

Este construita in anul 1656, in partea de est a incintei, langa Biserica Sfanta Vineri, de catre doamna Balasa, sotia lui Constantin Serban. Cladirea este alcatuita din patru incaperi (camere de locuit), dispuse in sir pe un singur nivel, pardosite cu caramizi, acoperite cu bolti de tipul "in cruce" cu muchii iesite. Potrivit pisaniei existente pe peretele de sud, cladirea este destinata "... ca sa fie de odihna crestinilor care cad la nevoie..."

Situate pe locul actualului parc al orasului, in intervalul de teren cuprins intre zidul de incinta din partea de rasarit a Curtii Domnesti si albia Ialomitei, gradinile domnesti au fost amenajate, potrivit informatiei lui Franco Sivori, de catre domnitorul Petru Cercel; acesta "facu gradini frumoase in stil italian in fata palatului". Gradina Curtii Domnesti se continua pe malul celalalt al Ialomitei, pana la poalele dealului Manastirii, cu rezervatia de vanatoare si era inconjurata cu un zid de "bolovani de caramida", dupa descrierea lui Anton Maria del Chiaro. Gradinile domnesti sunt marite de domnitorul Constantin Brancoveanu, pentru a se bucura mai bine de "splendidele gradini ale curtii", construieste un foisor de vara pentru "priveala".

Situata in partea de est a caselor domnesti, intre acestea si zidul de incinta dinspre Ialomita, a fost construita in timpul lui Matei Basarab. Planul bailor domnesti este de forma dreptunghiulara, laturile sale masoara in exterior 5,50 x 14,7 m. Se compune din trei incaperi dispuse in sir. In prima incapere, situata in partea de nord, se afla un mic "vestiar" accesibil din exterior printr-o usa, in peretele de vest. Acestei incaperi ii urmeaza o alta, unde se facea propriu-zis baia. Spre sud, fara legatura cu aceste doua incaperi, se gasea camera unde era adapostit cazanul pentru fierberea apei si unde se facea focul.

Ridicat din lemn de Matei Basarab, foisorul este refacut din zidarie in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu. Chioscul este un element nou, aparut in arhitectura ansamblurilor de curti domnesti si de conace in Tara Romaneasca inca din vremea lui Matei Basarab. Ruinele se pot observa si astazi, la circa 60 m est de zidul exterior al Curtii Domnesti. Se mai pastreaza pe o inaltime de 0,40 m si o grosime ce variaza intre 0,87 - 1,15 m, fiind lucrate din caramida intalnita si la celelalte constructii brancovenesti din curtea domneasca.

"Sosind luna februarie a anului 1584, inaltimea sa a hotarat sa-si schimbe resedinta sa si sa se retraga intr-un oras numit Targoviste... Orasul era imbelsugat cu toate cele, indestulat cu apa buna, cu puturi cu fantani, si pe langa palatul princepelui curgea un rau incantator. Palatul princepelui, cladit de stramosii sai, este de proportii mari si de o arhitectura ingrijita; a fost de indata marit de inaltimea sa care i-a adaugat camere frumoase si mandre.
A pus sa se faca, cu mare osteneala si cheiltuiala, pe esplanada, o fantana, aducand apa de la un izvor departat de oras cu nu mai putin de patru mile, trecand-o pe sub pamant prin niste jgheaburi groase de lemn de brad; princepele a pus in acelasi timp sa se inalte o biserica frumoasa alaturi de palat, astfel ca pe un pod acoperit, inaltimea sa putea intra in biserica din camerele sale fara sa fie vazut... A pus sa se faca apoi custi nespus de mari si de frumoase pentru a tine salbaticiuni si mandre gradini italinesti, care erau asezate chiar langa palatul sau. Si a facut totul cu atata graba, ca parea o minune. In mai putin de sase luni totul era dus la desavarsire, lucrand mai bine de 1000 de oameni neincetat" (1584).

"Se stie ca Curtea domnului Tarii Romanesti este mare si inconjurata cu un zid de piatra; un rau curge la capatul ei. Biserica la care ajungi pe o scara este foarte mare; este asezata la mijlocul curtii. Este impartita in trei parti: partea exterioara cuprinde arcadele nartexului, apoi ajungi printr-o a doua usa in partea a doua a bisericii, unde se afla mormintele domnilor, apoi se intra printr-o a treia usa in naousul bisericii care este o incapere foarte veche. Deasupra ei sunt cupole inalte si este inconjurata cu strane.
In mijlocul acestei curtii este un turn de piatra, mare si inalt, care ne-a uimit prin inaltimea lui, acolo se afla orologiul orasului si acolo stau de straja multi paznici...jiltul domnului (din biserica) este inalt si aurit, in dosul lui sunt trepte care ingaduie sa urci spre un loc retras, unde sta doamna si suita ei, cu zabrele de lemn; de acolo poti merge in camera de consiliu a domnului, caci pe acolo se urca si se coboara cel mai adeseori. Exista si o alta scara care duce pana la el prin locul unde sunt mormintele domnilor. In partea de sus este o fereastra; acolo sta domnul in zilele de sarbatoare si duminicile... Ne-am urcat pe scara amintita care ducea din biserica pana la el la palat in sala de mancare..." (1654).

"30 aprilie. Azi pe la orele douasprezece am ajuns la Targoviste, unde Excelenta sa impreuna cu suita sa sunt gazduiti in palatul domnului. Ca forma si ca fast seamana mult cu cel din Bucuresti, dar il intrece pe acesta printr-o gradina mult mai frumoasa si inlauntrul gradinii printr-un frumos chiosc de piatra. Amandoua sunt armonioase si pot sta alaturi de cele ale crestinitatii mai luminate... Aici a fost resedinta domnilor pana acum treizeci de ani... cand domnul Ghica dar si urmasii lui au fost siliti sa-l darame si sa se retraga la Bucuresti. Dar de cinci ani incoace domnul de acum a primit din nou voie sa-l refaca, cu conditia sa nu ridice intarituri in locul acela; si prin urmare... in timp ce domnul isi aseaza iar palatul isi infrumuseteaza gradinile, indeamna pe boieri sa-si ridice si ei casele lor.