La origine inginer constructor de poduri si cai ferate, Gabriel Popescu cunoaste in capitala Frantei o arta imensa care il va forma ca un artist plastic, ce da dovada de "toate calitatile marilor gravori: spirit de sinteza, energie, o mare vitalitate si forta de a - si exprima atat de cutezator starile emotive prin linii, tonuri, forma, compozitie, realizate intr-o executie dominata de prudenta".

Participarile la expozitiile deschise in capitala Frantei (Salonul de la Paris - cu gravura "Portretul Marthei Canazin", la expozitia internationala universala din 1990 cu trei gravuri: "Varful cu dor", dupa Mirea, "Tezeu parasind pe Ariadna", dupa Fr. Ehrmann, unde ia medalia de bronz, la a treia expozitie a societatii Tinerimea artistica (1904), cu doua gravuri: "Bustul lui Falguiere", dupa Rodin, "Tezeu parasind pe Ariadna", la salonul de la Paris, la a sasea expozitie a societatii Tinerimea artistica, unde era si membru; participanta la Expozitia de arta romaneasca din Bucuresti (1927, 1931), la Haga si Bruxelles (1930), toate acestea dovedind o viata dedicata artei, pasiunii creatoare a artistului, care a simtit romaneste. Intreaga activitate artistica si pedagocica desfasurata de gravorul si desenatorul Gabriel Popescu este cuprinsa si bine ilustrata prin exponatele din muzele din muzeul de la Vulcana Pandele. Structurata dupa criterii muzeistice casa-atelier "Gabriel Popescu", deschisa vizitatorului in 1970, prezinta informatii asupra vietii si activitatii gravorului, prin oranduirea fireasca a obiectelor personale, a biblotecii continand carti de specialitate, reviste de arta, realizand astfel un interior cu atelierul in care se gasesc ustensilele cu care lucra si care il dezvaluie pe Gabriel Popescu minutios ca un bijutier.
Lucrarile sale sunt redate "in linii subtiri, precise de inginer", sau "linile extrem de fine se contopesc invaluind volumul"; el "modeleaza carbunele cu degetul sau il asterne aspru". Expozitia este in acelasi timp casa memoriala, atelier de gravura dar si muzeu de arta plastica, o oaza de lumina, talent, liniste, framantare artistica interioara, toate acestea purtand un singur nume - geniu creator.
"... Gabriel Popescu are marele merit de a fi regenerat gravura si de a-i fi stabilit sensul de ramura independenta in istoria artei romanesti".