"Casa mea e un roman de toata frumusetea", marturisea Ion Al. Bratescu Voinesti. Intr-adevar, casa din Targoviste, devenita intre timp "MUZEUL SCRIITORILOR DAMBOVITENI", devorand deci, biografii si sclipat fulgurant de viata, pare sa transforme afirmatia entuziasta a proprietarului de altadata in previziune.
Aflat in mijlocul unui parc de o certa valoare dendrologica, locului de retragere construit intre 1897-1898 si apartinand scriitorului pana dupa primul razboi mondial, i-a fost dat sa primeasca pe Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, Emil Garleanu, Mihail Dragomirescu, Garabet Ibraileanu, I. Radulescu-Pogoneanu, remarcabil universitar al vremii. In spatele curtii, dincolo de Iazul Morilor, se zareste ca un cuib de soimi, Manastirea Dealu.

In "Dictionarul de literatura al judetului Dambovita" cercetatorii Victor Petrescu si Serghie Paraschiva vorbesc, printre altele, despre infiintarea la Targoviste, dupa al doilea razboi mondial, a "Scolii prozatorilor targovisteni"; miscare literara care cuprinde proza scrisa cu deosebit talent de Radu Petrescu ("Matei Iliescu", 1970, "O singura varsta", 1975, "Ocheanul intors", 2000), Mircea Horia Simionescu ("Ingeniosul bine temperat: dictionar onomastic", 1970, "Nesfarsitele primejdii", 1978, "Ulise si umbra", "Banchetul", 1982, "Povestiri galante", 1994, "Febra", 1998, etc.), Costache Olareanu ("Avionul de hartie","Fals tratat de petrecere a calatoriei" 1982, "Lupul si chitanta", 1995), o serie intreaga de eseisti exceptionali care cultiva fictiunea stranie, absurdul, grotescul, atingand rafinamentul scrisului, vecin cu perfectiunea.