Intaia mare realizare literara targovisteana "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie", constituie o redactare romaneasca a literaturii parenetice de tip bizantin, contemporana Renasterii, ce poate sta alaturi de "Principele" lui Machiavelli.

Manuscrisul original al "Vietii Sfantului Nifon" al lui Gavriil Preotul a fost dat spre pastrare bibliotecii Mitropoliei din Targoviste. Dincolo de aspectul religios, transpar aici tente ale inceputurilor istoriografiei romanesti. Impulsurilor umaniste de tip renascentist, carora li se datoresc portretizarile lui Neagoe Basarab si ale familiei sale in cadrul iconografiei epocii, li se datoresc si elementele de biografie ale voievodului, de istoriografie deci, dovada a complexitatii fenomenului cultural al epocii.

Petru Cercel daruieste literaturii romane o singura poezie si orgoliul unui voievod-poet, al unui voievod-carturar pe scaunul Basarabilor.

Sub amintirea genei de lumina a Manastirii Dealu panourile reinvie epoca lui Mihai Viteazul. La curtea sa, diplomatii se dedicau exercitiului literar. Aici, la Targoviste, scrie cronica astazi pierduta Teodosie Rudeanul logofatul. Balthazar Walther realizeaza o versiune originala a acestei cronici - "Scurta si adevarat descriere a faptelor savarsite de Ioan Mihai, domnitorul Tarii Romanesti, preastralucitul, preamaritul si preaviteazul..." (Gorliz 1599)

In fata Curtii domnesti de la Targoviste, dandu-i astfel stralucire literara, Balthazar Walther citeste in latina doua poezii, o epigrama (in sensul antic de dedicatie pe un obiect de arta) la portretul voievodului si o elegie (in sensul derivat din cel antic de piesa lirica exprimand admiratia si slava) "la aniversarea nasterii Domnului cel mai bun neam si de fire aleasa... vlastarul domnesc, Petrascu" (29 iunie, 1597). Spiritul umanismului renascentist irupea la Targoviste, aceste exercitii literare latinesti cultivand genurile literare ale Antichitatii.

"Un chip de print, dentaiu, cu mandra lui vartute
In pieptu-i de stejar; fac voditura voao, uite,
In stare nci pensula zugravului Apellis nu-i,
Nici Apollo sa prinza in zaoa stihului.
El fruntea isi impinge spre barbarul taram,
E zidul fara frica al gintei crestine de la Ram,
Razbunatoriu, o, urias de inimi, dar cu ostire mica,
Cu manul tare, prin moarte tot daspica.
O, varhure, noi te rugam sub razbitoriu-ti nume
Ne apara, viteze, de arme, cruzimi, inselaciune,
O, doamne peasna de beseareci, la tine-n stralucire
Si tie-ti place tanta ce vrea cu mantuire."

Vistierul lui Mihai Viteazul, Stavrinos, scrie in limba greaca, in cetatea Bistritei, poemul "Vitejiile prea piosului si prea viteazului Mihai Voievod" (Venetia, 1785). Fruntea sa se va intoarce la Manastirea Dealu intovarasita la scurta vreme de poemul lui Stavrinos, ca o superba aureola de martir.
De la Manastirea Dealu, Matei al Mirelor va duce aceasta lucrare spre tiparire lui Panos Papanos. Tiparita la Venetia, cartea a fost reeditata timp de mai multe secole. Matei al Mirelor transforma Manastirea Dealu intr-un puternic centru de copisti si miniaturisti, ca de altfel si mitropolitul Luca la Targoviste. In aceasta atmosfera de efervescenta culturala, Matei al Mirelor scrie "Istoria celor petrecute in Tara Romaneasca de la Serban Voda care domneste si acum" si "Sfaturi catre Ilias". Acestea constituie singurele izvoare ale istoriei Tarii Romanesti intre anii 1602-1618.

"Maria Ta, pa Ptolomeu ia pilda si deschide scoli,
In tara ta lumina si mila sa masori,
Nestiinta naste rele, invartejeste crime
Calauzeste in hire faradelegi multime;
Fa binele acesta, prea luminate doamne,
Viu numele-ti ramana, in veci sa ti se-nsamne.
Fa ca sa cure apa, racoare paste inimi
Si curateste mintea atator dintre oamini;
O, dazveleste soarele cel obrocit da nori
Intelepciunea lumii astfeliu s-o desfasori
Sunt oaminii ca vita care se uita-n gios
N-au stirea cartii cu sambur luminos
Si litera e vie, da viata si trezeste,
Pa cei umili inalta, pa cei mici mareste,
Cutez a zice ca orbilor ea da vedere
Sa-mbratiseze spatii si sa masoare stele"

In vremea lui Matei Basarab isi fac aparitia primele exercitii de proza culta, inspirate din literatura populara. Acestea pot fi puse in legatura cu existenta la Targoviste a cunoscutei "Schola greca e latina", unde se invatau printre altele si notiuni de versificatie. Primul stihuitor cult este Udriste Nasturel, urmat de Daniel Andrean Panonianul. In afara operelor sale de traducator si protector al tiparului, lui Udriste Nasturel ii revine meritul de a fi primul valah, care rosteste un elogiu limbii latine.

Traditia versurilor de stema este continuata la Targoviste, in vremea lui Constantin Brancoveanu, de catre Radu Greceanu, Serban Greceanu, Antim Ivireanu, Gh. Radovici. Targovistea incepe sa joace in aceasta perioada un rol secundar fata de Bucuresti, astfel ca marile realizari literare ale stolnicului Constantin Cantacuzino, Serban si Radu Greceanu trebuie privite mai mult din unghiul afirmarii noului centru de cultura. Asa cum Curtea de Arges cedase primatul Targovistei si Targovistea va face la fel fata de Bucuresti, in fireasca dinamica a istoriei.

Poetul Ienachita Vacarescu inscrie in genealogia sa pe gramaticul Stanislav Vacarescu, care, redactand in slavona documente, adauga cateva cuvinte in care suna ceva din muzica acelui "fortuna labilis" al sensibilitatii lui Francois Villon si Jorge Manrique, pe Constantin Vacarescu, fratele tatalui sau, autor al unei genealogii domnesti, redactate tot in slavona.

Minunatele versuri ale testamentului sau "Las voua mostenire / Cresterea limbei romanesti" capata valentele unui imperativ care se indreapta nu numai spre florariile ce izbucnesc dupa el, ci si ale unui strigat venit din adancurile culturii noastre, al biruintei scrisului in limba romana. Muzeul acorda un loc de frunte lui Alecu si Nicolae Vacarescu, oprindu-se indelung la Iancu Vacarescu, fostul ispravnic de Dambovita. Elena Vacarescu a interpretat "sui generis" testamentul lui Ienachita, in sensul cresterii prestigiului romanesc in lume. Ea a fost reprezentanta diplomatica a Romaniei la Liga Natiunilor, unde pleda in favoarea tarii. Viata si sensibilitatea romaneasca sunt prezentate in lucrarea "Le rhapsode de Dambovita" - o culegere de poezii populare romanesti scrisa in limba franceza, pentru care poeta a primit premiul Academiei Franceze.

Ion Heliade Radulescu este scriitorul caruia muzeul ii datoreaza un altar de veneratie laica. Desi nu a trait prea mult in Targoviste, Heliade a luptat sa faca din acest oras - in constiinta nationala - simbolul inaltarii si gloriei romanesti. El sprijina pe Vasile Carlova si pe Grigore Alexandrescu pentru a impune poeziei, ruinele targovistene. Ciclul cel mai important al liricii sale, ciclul patriotic (Cantarea diminetii, Poezia, O noapte pe ruinurile Targovistei, Fragment, In asteptarea lui 1848, Adio la patrie, Sfanta cetate, Armata romana inaintea Dumnezeului puterilor) poarta numele de "Targovistenele". In "Equilibru intre antiteze" numeste "Marsul romanesc" al lui Vacarescu si propune ca imn national "Targovisteana", dupa exemplul Marseillezei.

Exista in muzeu informatii asupra vietii si activitatii literare ale poetului Grigore Alexandrescu. Foarte aproape de locul unde se afla Biserica Lemnului, printre ai carei ctitori se numara si tatal sau, se afla inca in fiinta casa in care s-a nascut poetul.

Alexandru Vlahuta, autorul "Romaniei pitoresti" publica in ziarul "Armonia", care aparea la Targoviste. Poezia "Dormi in pace" este scrisa la moartea Matildei Greceanu, a carei piatra tombala se gaseste pe teritoriul Curtii domnesti, langa biserica Sf. Vineri. Alexandru Vlahuta a fost membru al societatii culturale "Progresul" unde milita pentru a diminua statutul obscur de oras de provincie al Targovistei.

Marele dramaturg nascut la Haimanale - judetul Dambovita - Ion Luca Caragiale isi regaseste, se pare, personajele teatrului sau in viata politica si sociala a Targovistei. Ion Ghica participa la seratele literare care aveau loc in casele Fusestilor. Prin activitatea sa politica, prin bogata sa corespondenta dorea sa-si recastige drepturile de combatant pentru unirea principatelor. Prin sectiunea de la Targoviste, Ion Ghica devine in 1891 membru al Ligii culturale. Descendenta din familia fabulistului Grigore Alexandrescu, Smaranda Gheorghiu a scris povestiri inspirate din istoria orasului Targoviste. Se gasesc in muzeu dovezi asupra vietii si activitatii literare ale scriitorului I.C. Vissarion, carti care vorbesc despre viata taranului roman.

Ne intoarcem in, sfarsit, in camera de lucru a lui I.Al. Bratescu-Voinesti, unde putem admira biblioteca scriitorului, formata din carti de filozofie, stiinta, literatura. Este biroul unde Bratescu Voinesti a scris povestiri pentru copii, printre care putem cita "Privighetoarea", "Moartea lui Castor" si "Puiul".

Si nu pot fi uitati nici cei care au continuat opera inaintasilor de ridicare a Targovistei pe culmile culturii romanesti: Ioan Cioranescu, Ion Calboreanu, Iosif Dumitrescu-Pietrari, Vasile Florescu, Aurel Iordache, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, George Tomozei si altii.