Inaugurat la data de 11 mai 1967 intr-o cladire construita in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in stil neoromanesc, dupa planurile arhitectului Ion Mincu, pe beciuri cantacuzine de secol XVII, Muzeul tiparului si al cartii romanesti vechi adaposteste marturii ale civilizatiei unui popor exprimata printr-unul dintre cele mai profitabile in timp mestesuguri - tiparul.

Incepand cu aparitia scrisului si continuand cu inventarea tiparului cu litere mobile de catre Gutemberg in Germania (1400-1468) si raspandirea lui in Europa, muzeul prezinta dovezi ale trudei mesterilor tipografi si miniaturisti, care au inceput la Targoviste, Macarie, Dimitrie Liubavici, Oprea Logofatul, Coresi, Antim Ivireanu, Mitrofan Gregoras, Meletie Macedoneanu, sunt numai cativa dintre acestia.

Evenimentele cele mai importante care au marcat istoria cartii vechi romanesti au fost: descoperirea hartiei, in primul deceniu al secolului al II-lea e.n., datorita chinezului TAI-LUN (105 e.n.) si a tiparului, de catre JOHANN GUTENBERG (1400 - 1468), tipograf german din Mainz, in anul 1445. Aceasta din urma descoperire este comparabila, in procesul spiritual, cu formarea graiului articulat, sau cu inventarea scrisului.

Introducerea tiparului in Tarile Romane, cand folosirea lui in Europa data numai de o jumatate de secol, iar mijloacele de comunicatie erau atat de rudimentare, este facilitata de marea deschidere spre cultura a domnitorilor romani, care isi faceau un titlu de onoare din sprijinirea tipografilor sau a caligrafilor.

Evolutia cartii vechi este considerata incheiata in jurul anului 1830, odata cu aparitia celor trei publicatii cu caracter regulat: "CURIERUL ROMANESC" (1829), editat de Ion Heliade Radulescu; "ALBINA ROMANEASCA" (1829) a lui Gheorghe Asachi si "GAZETA DE TRANSILVANIA" (1838) tiparita de Gheorghe Baritiu.