Vasile Blendea, la o suta de ani de la nastere, este indiscutabil o glorie a Targovistei. Afirmatia
noastra, sustinuta cu atat de stangace cuvinte, doreste sa fixeze fara urma de prejudecati locul
acestui mare artist in chiar toposul cultural care l-a zamislit, ostoindu-i puterea de creatie, spatiu
a carui stralucire de altadata, daca el n-ar fi reinventat-o, poate astazi am fi fost tentati sa credem
ca nici n-a existat... Personal, nu imi pot imagina in nici o alta ipostaza pe Matei Basarab, pe Dan al
II-lea sau Vlad Tepes, altfel decat i-a cioplit, spectral, in piatra Vasile Blendea. Cum as putea sterge
din memoria-mi tulburata atat de frumos strania figura a lui Vasile Carlova, ostas rimbaldian turnat in
bronz de sculptor, precum esentele insesi ale poeziei.
Neindoios, Vasile Blendea este unul dintre acei artisti rari care, intrand atat de secret in contact
cu geniul locului, ii imprumuta toata nemurirea.
Stefan Ion Ghilimescu
Inspectoratul pentru Cultura al Judetului Dambovita
Vasile Blendea s-a nascut acum o suta de ani si va continua sa se nasca mereu. Pentru ca opera lui
rezista, si prin ea, memoria omului. Dar pana si biografia, ca fixare a unei fizionomii artistice
distincte in constiinta nationala, ramane a fi scrisa, daca pune oarecare temei pe cuvintele lui
George Calinescu: "Cine nu traieste post-mortem nu-i obiect de biografie".
Vasile Blendea, ca om, n-a trait decat evenimentul propriei opere, cu o aleasa discretie, cu modestia
celor ce au avut cultul marilor valori si modele, modestie reprosata de unii cu eleganta. Dar si noi
avem a ne reprosa "obsesia elitelor", asa cum scria Vasile Dragut in prefata unui catalog din 1977,
mai exact cred, obsesia vedetelor, a spectaculosului modern. Adica tot ceea ce, nu putea acest creator
autentic, concentrat asupra artei sale, manifestand oroare fata de zgomot, gesturi si atitudini
vehemente. Opera lui Vasile Blendea, intinsa si unitara, a crescut intr-o superba si fericita
singuratate, captand doua voci: ale istoriei si ale realitatii imediate. Dialogul cu lumea s-a restrans
tot pe terenul artei: profesoratul.
A beneficiat de o instructie serioasa la Academia de arte din Bucuresti si in Franta; a fost unul dintre
elevii preferati ai lui Dimitrie Paciurea si unul dintre tinerii in care Nicolae Iorga investise, cu
temei, multe sperante. A debutat sub semnul unei melancolii somatice, caracteristica maestrului sau,
prezenta indicibil si mai tarziu, spre a alege si dezvolta cu timpul constructia clasica, controlul
riguros al compozitiei si formei, cu modelaj sensibil, perfect adecvat solutiilor monumentale sau de
interior. Personal in tot ceea ce a facut, Vasile Blendea n-a speculat stilul, pentru ca n-a avut
structura de manierist. El a avut permanent o motivatie spirituala, mult mai adanca decat cea a
limbajului, pe care l-a stapanit altfel impecabil. Artistul a avut ceva din devotiunea ecoului fata de
sunet, iar acest sunet a fost istoria tarii, realitatea ei, oamenii ei, oricat de perimate par ele acum,
in amurgul unui secol batran si dezabuzat. Mai mult, monumentele pe care le-a inaltat, vii si
emotionante, izbavite de retorica si solemnitatea artificiala a atator altele, semn de grabita si
indiferenta recunostinta, par sa se fi ivit din indatorire. "Mica" lui politica de raman a fost singura
politica pe care a admis-o si la care s-a priceput.
Vasile Blendea a fost privit mai mult ca sculptor. Asa cum o demonstreaza retrospectiva centenara el
este insa un caz rar al artelor noastre. A reusit cu egala forta de convingere si specificitate a
mijloacelor in pictura si grafica. Vasile Blendea, s-a remarcat de catre cineva cu privire patrunzatoare,
ilustreaza la noi, in timpuri moderne idealul artistului renascentist, apt sa comunice prin variate
posibilitati de expresie. Ca si cei vechi, in felul lui a fost poliglot.
Vasile Blendea mai ilustreaza acea natura artistica intrucatva particulara conditionata decisiv de duhul
locului. Si-a legat numele si opera pentru totdeauna de Targoviste, unde istoria si existenta de zi cu
zi s-au potentat reciproc, intr-un amestec subtire de eroic si firesc, de vechime si actualitate. Prin
el aceasta fosta capitala a Tarii Romanesti a ajuns sa viseze, sa-si poarte hlamida domneasca pe strada
zilei celei noi. Un muzeu, care sa-i reuneasca truda si devotamentul de o viata, ar trebui sa prinda
fiinta, mai intai ca respect pe care orasul si-l datoreaza siesi. Iar mai apoi ca necesara recompensare
a unei certe valori in constiinta nationala. Gasirea unui loc, pentru cel care l-a sfintit, cum se spune,
inseamna, daca luam bine aminte, gasirea unui loc sufletesc privilegiat, spre care sa adie pretuirea si
admiratia. Este poate singura sansa de valorizare a fiintei noastre in epoca tuturor devalorizarilor.
Cornel Radu Constantinescu
Sarbatorirea centenarului Vasile Blendea precede, drept prolog, aniversarea a 600 de ani de cand
Targovistea este atestata capitala a Tarii Romanesti in 1396 si consideram emblematica acesta
retrospectiva.
In toate cronicile si referintele privind creatia lui Vasile Blendea , trimiterea se face la ceea ce a
insemnat Targoviste in plenitudinea operelor ce vor fi daruite orasului - sculptura, pictura de sevalet,
grafica, restaurare fresce medievale.
Cetate a voievozilor, a marilor personalitati culturale: scriitori, artisti, eroi sau umile prezente ale
tinutului, surprinse cu compasiune si traire intensa, orasul este corelat cu fidelitate de Vasile
Blendea de la arcada monumentului - grandioase compozitii statuare - pana la sensibile imagini ale
arterelor din perioada interbelica - distinse lucrari cu Manastirea Stelea sau Curtea domneasca - pana
la "lumea de sub lume" cum mentiona Ion Vasiliu, taietori de lemne, carutasi rebegiti de frig, gazari,
femei la moara, soldati - firida ingusta a dezolarii apasatoare.
In ultimii ani, Vasile Blendea venea deseori in parcul Muzeului scriitorilor, conversand cu cei din preajma,
la cativa pasi de ilustrul bust, dedicat scriitorului I. Al. Bratescu-Voinesti.
La orice pas, in Targoviste si pe meleagurile dambovitene, intalnim insemnele lui Vasile Blendea, de
neuitat in memoria unui trecut zbuciumat, luminat permanent de faclii ale spiritualitatii nationale.
Monica Singeorzan
|